Leadership

“Şiiii… iată-ne ajunşi din nou la oameni”. Dacă aş vrea să fiu foarte concisă asta ar fi tot ce aş scrie despre cartea lui Manfred Kets de Vries. Ai spune că după atâtea lucrări, studii, cărţi şi citate motivaţionale, managerii/ liderii au înţeles că nu există organizaţie fără oameni. Ai spune, la fel, că după cele menţionate mai sus, liderii şi-au dat seama că nu poţi conduce bazându-te numai pe sisteme, cifre, rapoarte şi statistici şi că pentru a fi buni conducători trebuie mai întâi să fie exact ceea ce încearcă să evite cei mai mulţi dintre ei: oameni.

Dar de Vries ştie că unii se lasă convinşi mai greu aşa că “îşi alege ca punct de atac interfaţa dintre managementul internaţional, psihanaliză, psihoterapie, teoria cognitivă şi psihiatria dinamică”. Dacă încă credeţi că e un fleac, chiar şi după aceste cuvinte care îţi sar în ochi de pe prima pagină a cărţii, va mai spun că însuşi autorul spune că urmează să citim un John Maynard Keynes cu a sa “stiinţă dezolantă” combinat cu “imposibila profesiune” a lui Freud.

Abia acum, când probabil că aţi înţeles mai bine cu ce aveţi de-a face, vă pot spune că de fapt de Vries îmbină managementul cu psihologia şi că fiecare pagină din cartea sa merită savurată, chiar dacă unii, recunosc, se vor poticni de câteva ori în câteva concepte atât de dificile încât nici măcar nu vor încerca să le analizeze în profunzime.

Ce este foarte important de menţionat este paradigma clinică pe baza căreia funcţionează întreaga abordare a autorului olandez: în primul rând trebuie să rămânem conştienţi că de fapt perception is not reality, chiar dacă (şi marketerii ştiu asta) aşa luăm multe decizii; ceea ce vedem este doar vârful aisbergului- o persoană este mult mai complexă decât o arată, oricât s-ar strădui să fie ca o carte deschisă. Ceea ce ne duce la a doua premisă a paradigmei, anume că oricât de iraţional ni s-ar părea comportamentul cuiva, el are totuşi o justificare raţională. A treia premisă este că suntem produsul trecutului nostru, a oamenilor care ne-au influenţat şi a mediului în care ne-am format.

Am răsfoit din nou cartea, înainte să încep să scriu şi nu mi-am putut da seama cum de am trecut prin atât de multe concepte, teorii şi principii în doar 295 de pagini. Am revizuit ce ştiam despre inteligenţa emoţională, am aflat care este legătura între o stridie şi schimbare şi ce mânca “iraţionalul” de Walt Disney la micul dejun, la ce se referă fenomenul Dilbert şi care sunt stilurile de conducere sortite eşecului. Dar ce mi-a plăcut cel mai mult a fost discuţia despre cele cinci componente esenţiale ale schimbării individului, pe care cred că o voi recitii de câteva ori bune.

Ce mi s-a părut şi mai surprinzător este felul în care de Vries a reuşit să introducă destule teste, exerciţii şi povestioare, astfel încât cartea să rămână ceea ce se anunţă din subtitlul în engleză: a user’s manual sau un manual de practică. A pus astfel în echilibru cele două componente care, în cazul de faţă, fac diferenţa între top de pagini cu text şi o carte de bază.

Iar ce ştiu despre cărţi este că au puterea de a schimba oameni, chiar şi numai prin simpla conţinere a unor informaţii valoroase. Şi mă uit în jur, la cei care ar trebui să fie liderii noştri şi mi-e ciudă. Mi-e ciudă (şi scuzaţi-mi, vă rog, limbajul informal) că nu pun mâna pe o carte. Le-aş recomanda să înceapă cu cartea lui de Vries, de exemplu.

Autor: Manfred Kets de Vries
Subtitlu: Arta şi măiestria de a conduce. De la paradigma clinică la pragmatismul schimbării
Editura: Codecs
Traducere: Tatiana Chera
ISBN: 978-973-8060-85-3

de Raluca Alexe

Related posts:

1. Leadership prin povesti- More Magic of Metaphor