Experientele Danei Pacurar in drum spre succes

Dana Pacurar este unul dintre acei oameni care au reusit. Citindu-i CV-ul si vazand atat educatia si schimbul international de experienta, cat si marile companii pentru care a lucrat, arunc inca o data o privire asupra anului nasterii. Da, intr-adevar, are numai 28 de ani. A profesat ca asistent universitar la doua facultati de prestigiu din Cluj Napoca, a participat la internshipuri in India, a lucrat pentru o companie din Big4, precum si pentru o companie americana listata pe bursa din New York. In spatele tuturor acestor reusite, sta o poveste, si una de succes. De aceea, am invitat-o sa ne destainuie cateva dintre momentele cheie care au propulsat-o in acest prezent.

Larisa: Dana, ne poti face un scurt rezumat, intro i-as putea spune, in ceea ce a insemnat educatia ta? Ma refer aici la scoli absolvite, training-uri, internship-uri, schimburi de experienta?

Dana Pacurar: De mica am avut o inclinatie inspre partea analitica a lucrurilor, preferand stiintele exacte in detrimentul celor umane. Astfel inca din scoala generala am participat la olimpiadele de matematica, ajungand pana la faza nationala, am continuat cu absolvirea sectiei de informatica in liceu, iar mai tarziu, dorind sa ma orientez spre domeniul economic, am ales Facultatea de Business, care in anii 2000 era o noutate. A fost un risc atunci, dar care in final mi-a adus multe satisfactii.  Datorita ei am avut ocazia sa merg in Grecia cu o bursa Erasmus, unde am intrat in contact cu organizatii studentesti si mi s-a deschis apetitul pentru schimburi de experienta. Intr – un final m-am orientat catre domeniul financiar – contabil, obtinand calitatea de membru ACCA (Association of Chartered Certified Accountants), organism recunoscut international, iar in prezent profesez ca si analist financiar.

Cred cu tarie ca fiecare pas facut conteaza, astfel ca am incercat an de an sa acumulez noi cunostinte si experiente, dorind sa ma specializez si nu neaparat sa acumulez mai multe cunostinte in variate domenii. Training – urile s-au orientat pe partea financiara si interumana, pentru ca este important sa ai solide cunostinte tehnice, dar fara o abordare diplomata a situatiilor, totul poate fi pierdut intr – o clipa. Internshipurile si schimburile de experienta m-au adus mai aproape de oameni din diverse culturi, fortandu-ma sa inteleg si sa accept pareri si obiceiuri total diferite de ale mele. Diversitatea nu face decat sa ne ajute sa progresam.

Cat de mult a insemnat pentru tine, ca student, schimbul de experienta pe care l-ai avut in Grecia, prin programul Erasmus?

Prin intermediul bursei Erasmus am intrat pentru prima data in contact cu Europa. Stiam inca de la inceputul primului an de facultate ca doresc sa plec cu bursa in strainatate, astfel ca toate eforturile mele au fost orientate inspre acel obiectiv. Si am reusit, fiind printre cei mai tineri studenti Erasmus. O bursa in strainatate te ajuta sa intelegi alte sisteme, sa empatizezi cu oamenii si nu in ultimul rand sa calatoresti si sa descoperi locuri noi. Perioada Erasmus a fost una dintre cele mai frumoase de pana acum, lipsita de griji si plina de experiente, astfel ca o recomand oricarui student. Din pacate la noi bursele Erasmus sunt destul de putine la nivel de facultati, ajungand sa mearga doar studentii merituosi, pe cand in tarile mai dezvoltate a devenit obligatoriu sa faci un semestru in afara tarii.

Facand un review al vietii tale de student, care crezi ca este ponderea pe care le-au avut scolile absolvite pe de o parte, iar pe de alta parte activitatile conexe studiilor, precum voluntariat, asociatii studentesti, etc?

Ponderea ar trebui sa fie egala intre cele doua, respectiv nu cred ca este suficienta doar participarea la cursuri si seminarii pentru a obtine diploma de licenta intr-un anumit domeniu. Multe dintre aspectele semnificative din mediul de lucru se invata din activitatile conexe, cum sunt participarea la diverse concursuri sau asociatiile studentesti. De multe ori aici inveti sa lucrezi in echipa, sa iti sustii punctul de vedere intr – un mod obiectiv, dar si sa renunti cand ideea ta poate nu e cea mai buna. Mediul academic te invata cunostintele teoretice, dar practica de multe ori ramane in urma. S-au facut eforturi in acest sens, dar din nou, mai este mult de munca pana sa se ajunga la a se face cel putin 6 luni practica profesionala pe perioada anilor de facultate.

Cum a fost pentru tine trecerea de la statutul de absolvent al facultatii, direct la cea de asistent universitar? Care au fost motivele pentru care nu ai ales o cariera in mediul academic?

Trecerea a fost destul de dificila deoarece imi place sa fiu profesionista si simteam ca in acel moment nu aveam experienta practica relevanta pentru a transpune cunostintele teoretice in practica. Am studiat insa mai mult, am lucrat si in vacantele dintre anii universitari, tocmai pentru a fi cat mai pregatita.
Partea de cercetare nu este punctul meu forte, iar in domeniul academic fara cercetare si publicare de articole stiintifice, este dificil sa progresezi. Cred ca munca intr–o companie multinationala mi se potriveste mai bine, astfel ca am decis sa nu urmez o cariera academica.

Stiu ca ai realizat un internship la o firma de marketing din India. Ce ai invatat nou in acest mediu cultural atat de diferit, atat din punct de vedere professional, cat si personal, emotional?

In primul rand as dori sa mentionez ca am ajuns in India prin intermediul organizatie studentesti AIESEC, facand astfel legatura cu cele spuse mai sus. Organizatie care s-a ocupat de pregatirea mea inaintea plecarii, participand la training – uri pe tot ce inseamana ambasadorship, leadership, barierele comunicarii intr- o cultura straina, ce inseamna socul cultural si cum poti sa ii faci fata. Toate acestea m – au ajutat o data ajunsa in India deoarece este, intr-adevar, o tara total diferita fata de plaiurile noastre mioritice. Castigul personal cred ca a fost mai mare fata de cel profesional datorita multiplelor situatii in care m-am aflat. India este tara contrastelor, putand sa vezi un hotel de 5 stele, la standarde occidentale, iar langa el cateva casute darapanate si oameni care mananca, dorm si traiesc pe strada. Totul este simplicat, iar oamenii isi accepta conditia si casta in care s-au nascut. Eu am fost in Calcutta, unde traditiile sunt mult mai bine pastrate in comparatie cu capitala, care este mai occidentala. Din pacate am putut sa gasesc multe similitudini cu Romania de mai demult deoarece statul West Bengal, a carei capitala este Calcutta, era atunci sub conducere comunista. In plus mi-a placut interactiunea pe care am avut – o cu studentii din diferite colturi ale lumii, stand de exemplu in casa cu inca 8 persoane, din Polonia, Olanda, Turcia, China, Japonia, Taiwan si Hong Kong. Am invatat sa accept diferentele si am dezvoltat o pasiune pentru calatorii.

Cat de mult avem nevoie de mentori in viata noastra? Crezi in modele umane sau consideri ca evolutia noastra ar trebui sa fie independenta, centrata pe propriul “eu”?

Cu siguranta avem novoie de mentori. Totul trebuie sa porneasca de la „eu”, ca si persoana trebuie sa stiu ce sunt si unde vreau sa ajung, dar fara indrumarea unui mentor s-ar putea sa ma pierd pe parcurs, sa nu imi dau seama unde am gresit si ce trebuie sa imbunatatesc. Asa ca incurajez aceasta practica, de mentoring.

Cum ai ajuns sa lucrezi pentru nume mari precum o companie din Big4 si una listata pe bursa din New York?

Din nevoia si dorinta de schimbare. Am dorit sa lucrez ca si auditor pentru a–mi imbogati experienta practica, iar o firma de consultanta ca un Big 4 te ajuta enorm in acest sens. Dezvoltarea este semnificativa si rapida. Dupa acumularea experientei necesare in consultanta am dorit sa cunosc si o firma din industrie mai indeaproape. Nu puteam neglija nivelul companiei, astfel ca m-am orientat din nou spre o companie multinationala.

Ai lucrat atat pentru companii nationale, cat si pentru cele internationale. Care sunt diferentele majore pe care le-ai intalnit in munca ta?

Personal prefer companiile multinationale deoarece nivelul de dezvoltare si oportunitatile sunt semnificative. Intr–o companie nationala sau locala, exista riscul plafonarii, mai ales in firmele mici. In plus relatiile s-ar putea sa conteze foarte mult, iar daca nu le ai, aptitudinile si cunostintele nu sunt suficiente.

Ce te motiveaza cel mai mult atunci cand alegi un job?

Cerintele jobului si oportunitatile de dezvoltare profesionala. Totdeauna am considerat ca vei reusi doar daca faci ceea ce iti place, astfel ca nu ma voi orienta niciodata spre un job/domeniu doar pe considerente financiare.

Care crezi ca au fost atuurile tale atunci cand ai mers la interviuri pentru a obtine un job?

In primul rand dorinta de a obtine acel post. Modul cum discuti la interviu releva foarte clar daca iti doresti sau nu postul respectiv. Apoi cu siguranta au contat studiile si experienta dobandita pana in acel moment, modul in care te prezinti, cum comunici cu potentialul angajator si cat de bine stii sa te vinzi.

Privind in urma, care sunt regretele, esecurile tale? Ce crezi ca ai fi putut face mai bine sau ce drum ti l-ai fi schimbat?

Drumul nu l-as fi schimbat pentru ca fac ceea ce imi place. Mi-ar fi placut in schimb sa fiu membru intr–o organizatie studenteasca inca din anul 1 de facultate deoarece mai tarziu nu mai ai nici timpul si nici interesul necesar pentru a fi membru activ. Si in plus mi-ar fi placut sa fac un sport de performanta cand eram mica.

La final, ce sfaturi ai pentru studenti si pentru proaspat absolventi ai facultatii?
Sa creada in ei, sa lupte pentru ceea ce isi doresc si sa nu se multumeasca cu putin!

A consemnat Larisa

Related posts:

1. Diana Metiu, o femeie de succes