Einstein şi arta de a naviga

Probabil că ştiţi şi voi cum e de cele mai multe ori la noi: managerul-proprietar al afacerii conduce toată firma, ia decizii, mai face şi câte o angajare, identifică probleme, găseşte soluţii, face planuri, apoi dă comenzi, iar angajaţii se supun. Adică avem unul dintre cele mai puţin eficiente modele de management. Probabil că este chiar mai ineficient decât modelul în care managerul este pus acolo doar de formă, din cauză că era nevoie de încă o persoană pe scara ierarhică, în timp ce angajaţii se descurcă cum pot mai bine.

Dacă însă eşti manager şi îţi dai seama că ai apucat-o pe drumul de mai sus, cursul acesta de leadership modern îţi va fi foarte de folos. La fel cum îţi va fi şi dacă ai fost promovat şi de o lună- două nu prea îţi dai seama ce trebuie să faci în noul post. Cred, de fapt, că primul pas important este să îţi dai seama că “director” nu înseamnă neapărat “administrator” ci în mare măsură înseamnă “lider”.

Şi trebuie să recunosc că nu am mai văzut o modalitate de genul celei pe care o folosesc Anne de Graaf şi Klaas Kunst pentru a preda leadership-ul, influenţaţi fiind, probabil, de bogata lor experienţă în Analiză Tranzacţională.

Manualul este structurat în trei părţi: Postulate, Oglinzi şi Ferestre, adică trei perspective din care trebuie privit managementul. Dacă postulatele vorbesc despre cele trei calităţi generale pe care trebuie să le aibă cel care conduce, “Oglinzi” este un capitol menit să îl ajute să se cunoască mai bine, să reflecteze asupra a ceea ce este, iar “Ferestre” abordează felul în care sunt privite sistemele în care lucrează.

Einstein şi arta de a naviga nu mi s-a părut nicidecum o carte uşoară şi mi se pare că în ceea ce priveşte managementul devine tot mai grea până la sfârşit, pe măsură ce temele şi direcţiile de gândire abordează probleme mai profunde, cu care eu nu m-am confruntat. Însă în ceea ce priveşte dezvoltarea personală, “Oglinzi” m-a marcat semnificativ şi este un capitol pe care sigur îl voi citi încă de câteva ori bune, până când voi fi sigură că am asimilat toate informaţiile de acolo.

M-am entuziasmat încă de când am văzut explicat pe larg modelul “nivelurilor logice” al lui Robert Dilts, un subiect care m-a pus puţin în încurcătură acum ceva vreme la cursurile de NLP şi pe care m-am străduit să îl descifrez singură din cartea acestuia. Aşa că orice explicaţie în plus este bine-venită. Ce m-a entuziasmat însă şi mai mult (pe mine, fan declarat NLP) au fost noţiunile de Analiză Tranzacţională din capitolul “Oglinzi”, câteva dintre ele întâlnite şi în Spune drept. Prin urmare mă declar dornică să citesc despre Analiza Tranzacţională şi vă cer, pe această cale, recomandări.

Singurul lucru care nu mi-a plăcut în cartea despre care vă vorbesc nu este legat de conţinut ci de redactare. Am văzut multe greşeli de tipar, începând încă de la cuprins şi detaliile legate de publicare şi continuând cu restul paginilor. Însă ce am citit mi-a plăcut atât de mult încât mă ofer să fac eu corectarea pentru ediţia următoare.

Revenind la management, cred că această carte este cu atât mai folositoare cu cât l-ai practicat ceva timp şi te-ai confruntat cu problemele inerente ale acestuia. Asta pentru că este un curs practic (adică mai bun decât o carte obişnuită) cu întrebări, exerciţii şi teme de gândire. Pe care, aşa cum am mai spus de atâtea ori în cazul cărţilor cu întrebări, este cel mai bine să le rezolvi la momentul respectiv- exact ca la facultate. Doar că… mai bine.

Autori: Anne de Graaf şi Klaas Kunst
Editura: Codecs
Traducere: Tatiana Chera
ISBN: 978-973-1920-19-1

de Raluca Alexe

Related posts:

1. Arta de a asculta eficient