Dezbaterile dazzle (3)
Ne-am gandit mult la tema primei dazzle-dezbateri din septembrie. Am intrebat prieteni si cunoscuti cum a fost pentru ei, ne-am amintit cum a fost pentru noi. Asa ca saptamana asta dezbatem despre cum e mai bine sa fie primul job. O pozitie entry-level intr-o multinationala sau companie romaneasca mare? Sau un job ceva mai rotund denumit intr-o firma mica sau un start-up?
Sa iti scrie pe cartea de vizita bla-bla-bla asistent si sa primesti un salariu rezonabil tinzand spre mare pentru varsta ta, sa respecti proceduri pe care nu le poti influenta si sa te imbraci “office”, sa ai un program fix 9-17, sa mergi la trainiguri si sa fii evaluat dupa standarde pe care toate firmele mici abia asteapta sa si le dezvolte cand se vor face ele mari?
Sau sa ai un program mai lejer, sa te imbraci fix cum vrei tu, sa lucrezi in libertate aproape deplina si cand e nevoie de o procedura sa o inventezi tu? Sa primesti un salariu mai mic si oarecum mai nesigur pentru o functie mai grasuta pe cartea de vizita si sa inveti facand shadowing pe langa seful care, apropos, e colegul tau foarte intreprinzator din scoala generala?
Cum ai analiza, grea alegere. Bine ca in zilele noastre nu mai e una cvasi-definitiva si ne putem razgandi…
Voi ce ziceti? Care e experienta voastra in directia asta? Ce merge si ce nu merge la un job intr-o multinationala? Dar la un job intr-o firma de apartament?
Si saptamana asta avem doua premii. Premiem cu doua carti de dezvoltare personala si profesionala, la alegere din sase, cel mai bine argumentat raspuns si pe cel din care un proaspat absolvent aflat in cautarea unui job ar avea cel mai mult de invatat.
ShareRelated posts:
“Decat sa nu spun nimic si sa fiu mut , mai bine spun lucruri neobisnuite.” proverb persan
Cam asta este parerea mea cu privire la job. Se dezbate despre cum e mai bine sa fie primul nostru job. O pozitie entry-level intr-o multinationala sau companie romaneasca mare? Sau un job ceva mai rotund denumit intr-o firma mica sau un start-up?
Ce pozitie iti doresti daca nu ai experienta, daca in facultate nu ai facut voluntariat sau sa fi avut un job part-time?
Tinerii din ziua de azi doresc un loc caldut si un salariu mare, sute de euro, daca s-ar putea.
“Sfaturile bune sunt cel mai probabil ignorate, dar asta nu este un motiv sa nu le oferi.” (Agatha Christie)
Nu-mi place sa dau sfaturi gratuite, dar poti cere ceva atunci cand ai ce oferi.
Iti place sa faci cariera, esti disciplinat, vrei sa inveti mereu, sa cresti mereu in functie, te oferi institutiei pentru care lucrezi, accepti normele, lucrezi bine dupa reguli: accepta o pozitie entry-level intr-o multinationala.
Eu personal lucrez bine dupa reguli, imi plac lucrurile bine puse la punct, organizate si nu nesiguranta si haosul. Sunt putin visatoare, dar ma trezesc repede la realitate. Avem nevoie de libertatea de a visa, de a gandi departe, dar in practica mereu organizatia corect structurata a mers bine, a dat rezultate.
Nu sunt chiar o conformista , dar la munca imi place sa ma organizez.
Devin din ce in ce mai clar si spontan in orice domeniu si ma dedic din ce in ce mai mult nevoilor fiintei mele interioare, cam asta sunt.
Sunt inventiviva, am dorinta de schimbare si noutate,ma caracterizeaza originalitatea, imaginatia creatoare, spiritul stiintific, nonconformismul, modernitatea, libertatea, dar, uneori, foarte rar, stari din care ma trezesc repede, ma caracterizeaza si idealismul, utopia, anarhismul, spiritul de revolta, dezordinea, egoismul. Poate vi se pare ca nu are legatura cu subiectul, dar in asta consta alegerea unui job: cunoasterea de sine, cunoasterea aptitudinilor, abilitatilor.
@daniela. Eh, mie mi se pare ca esti un amalgam bun, care mai presus de tot se cunoaste.
Nu cred ca-ti este greu sa alegi unde vrei sa lucrezi.
Se prea poate sa gasesti o multinationala care sa accepte idei.
Sau sa gasesti o firma mica de care sa te indragostesti si care sa mai aiba si reguli si sa te lase s ate organizezi.
Ai ales ceva? Sau esti pe punctul de a alege?
Si eu sunt un amalgam de felul tau.
Ma sperie o multinationala, dar ma si tenteaza. Ma atrage un start-up, dar ma si deruta…
Totusi sunt sigura ca mi se potriveste o firma in care ma pot simti in largul meu, datorita proiectelor pe care le desfasor si datorita celor din jur, in care pot creste incercand si de ce nu si gresind.
Sunt curioasa si ce mai raspund altii care au reusit sa faca alegerea.
[...] This post was Twitted by stefy_ [...]
Intr-adevar sunt un amalgam, dar va sigur ca unul bun. Si nu spun eu, ci mi s-a spus. Nu-mi place sa vorbesc despre mine, sa ma laud.
Cat despre greseli, numai cine nu munceste nu greseste, altfel cum sa inveti.
Sa vedem si alte pareri.
[...] şi violent instigat de dezbaterea de pe dazzle.ro care are ca temă, citez: “saptamana asta dezbatem despre cum e mai bine sa fie primul job. O [...]
primul job trebuie sa intruneasca o singura conditie esentiala: sa iti ofere sansa de a invata!
restul e can-can
Excluzand voluntariatele etc, primul job cu carte de munca a fost cu stat la pc si pe teren 8 ore pe zi. Am ales asta pt ca era cel mai la indemana job pt un student in anul 2 la jurnalism, pentru ca vroiam sa vad cu ce se mananca meseria pe care mi-o doresc, pentru ca stateam online (unde vreau sa lucrez) si pentru ca eram alaturi de oameni trecuti prin viata. Am invatat de la ei meserie, am invatat sa ai un job de 8 ore, am invatat. Cam asta e baza. Daca insa ai sansa unu job asa cum iti doresti, a doua varianta deci, e ok dar trebuie sa te gandesti serios daca esti capabil de aia, daca iti place si daca te va ajuta pe viitor. Vrei sa ajung PR si acum esti pe strazi vinzi chestii imbracat in papuci si sort? Hmm… Depinde unde tintesti
Munca in ONG mic (cu potential-la care se adauga si credinta personala in cauza) sau intr-unul deja mare si cunoscut (ramane valabila chestia cu credinta in cauza) iti da tot ce vrei din ambele lumi. Ai sansa sa te imbraci business la toate intalnirile cu companiile de la care ceri ceva si poti sa te imbraci in cei mai vechi blugi ai tai (la pachet cu tricoul cu numele band-ului favorit) la o sesiune de craft. Nu te astepta la bani cu lopata, nici program fix 9-5, luni-vineri, dar asteapta-te sa fii fericit. Cat despre invatare si dezvoltare personala, ONG is THE place to be!
Eu port si costum si tricou si blugi,ma simt apreciat si mi-am facut o gramada de prieteni si..sunt fericit! Ce pot sa vreau mai mult?
Si in cazul meu primul job a fost unul de stat 8-9 ore, chiar si mai mult, in fata calculatorului intr-o agentie, insa, daca ar fi sa aleg drumul ideal pe care mi l-as fi dorit, as alege varianta a doua pentru ca mai multa libertate inseamna si mai multa responsabilitate si cred ca prezinta mai multe satisfactii decat varianta numarul 1, care este mai safe, dar nu neaparat mai ok.
Eu cred ca ar trebui sa alegem jobul care ne ofera o sansa reala de a ne dezvolta. Nu cel care ne transforma automat in comis-voiajori si cafetiere, desi pe fisa postului scrie cu totul altceva. Aparent o multinationala iti ofera mai multe oportunitati ca o firma mica. Sj mai multa siguranta. Esti o piesa intr-un mare angrenaj. In timp ce un start-up cu siguranta nu e un post caldut pentru un absolvent. Presupune mai multe riscuri, dar in acelasi timp si pionerat. Poti sa cazi usor, dar si sa cresti foarte repede. Pana la urma depinde de tine, depinde cum te evaluezi.
Având în vedere că am numai 15 ani şi n-am avut în viaţa mea un job în adevăratul sens al cuvântului, aş vrea să vorbesc din perspectiva “cum aş vrea să fie primul job”. Nu mă văd nicidecum să muncesc pentru altcineva, însă dacă ar fi să am vreun job, cu siguranţa acesta nu ar fi full-time şi aş renunţa la primele gânduri care îmi spun că nu e ceea ce vreau să fac.
Luând în calcul prima variantă. Ajungi la un loc de muncă cu program fix, în care faci doar ceea ce ţi se spune şi părerea ta nu contează deloc. Spui probabil că ai nevoie de bani, începi să munceşti şi mai mult, speri tot timpul într-o promovare/mărire; pe parcurs te obişnuieşti cu ideea asta, iar curajul de a încerca ceva nou, o mică afacere de exemplu, se reduce simţitor.
Aşadar, prefer a doua variantă. Aş vrea ca primul job să îmi deschidă mintea, aş vrea ca primul job să îmi ofere şansa de a învăţa ceva nou, de a experimenta, de mă ghida spre drumul ales de mine.
Nu aş vrea să ajung într-o companie în care mi se spune “nu se poate” sau “acestea sunt regulile”. Ar fi deprimant, ar scădea optimismul şi ar aduce un impact negativ destul de mare.
Cam aceasta este părerea mea. Desigur, nu ştiu prea multe, însă, uitându-mă la “majorii” din jurul meu, astfel stau lucrurile pentru mine.
Primul loc de munca (si nu sursa de venit) ar trebui sa adauge un plus valorii tale personale(educatie, pregatire si inclinatii). Chiar daca nu ai experienta, poti avea energie si optimism, dar trebuie sa lupti cu “demoni personali” cum sunt neincrederea in fortele proprii, dezorientarea si lipsa unei capacitati de focusare(“seriozitea”). Scopul in orice prim loc de munca ar trebui sa fie ” a invata”. Doar asa poti trece la nivelul urmator.
O companie multinationala= multe reguli dar si o cultura organizationala puternica
O companie start-up= mai multa libertate, dar si risc de “pierdere de timp”. Training-ul se face la locul de munca si acopera doar partea functionala a muncii. Mai mult te inveti singur si iti va lua mai mult timp.
La primul loc de munca este foarte probabil sa stai peste cele 8 ore “regulamentare”, indiferent de tipul de organizatie. In plus, ajungi sa mai pretreci minute bune gandindu-te la problemele de la birou (daca exista un challenge).
Intrucat sunt o persoana care se implica, atat de la primul loc de munca cat si de la locurile ulterioare vreau sa “simt” din partea angajatorului increderea in oameni, in capacitatea lor de a actiona si disponibilitatea catre dezvoltarea lor personala.
Exista atat firme multinationale cat si companii start-up care se incadreaza in aceasta categorie. Singura diferenta intre un angajat entry-level si un angajat cu experienta este nivelul de responsabilitate acordat.
De partea cealalta, exista atat companii multinationale cat si companii mici care “profita”, care trateaza oamenii ca fiind “dispensabili” si “robotei”.
Ca o concluzie, sa ne ferim pe cat posibil de ultima categorie de angajatori si de “primul compromis” pentru primul loc de munca.
Laurentiu imi pare un fericit. Dany este optimist si ii doresc succes in viitor poate va ajunge la fel de multumit ca si Laurentiu. Ei doi ar trebui sa comunice.
@Laurentiu: genial exemplu de job care imbina ambele variante prezentate de noi. Am notat ideea, sa scriem si despre carierele in ONG-uri.
@Iulia Gheorghe: excellent point. Acolo unde sunt sanse de dezvoltare, acolo trebuie sa ne cautam primul job.
[...] Dezbaterile dazzle (3) [...]