Coaching profesionist, dincolo de mituri, povesti si publicitate

I. De ce coaching?

Chiar aşa: de ce coaching? De ce altceva, nou, de ce un serviciu care să mă facă să fiu mai bun? Şi mai ales, ce-i şi cu coaching-ul asta!? Nu este cumva “aceeaşi Mărie cu altă palarie“? Cum ar putea un coach din ăsta să-mi dea soluţiile pe care nu le găsesc singur(ă)? Şi cum s-ar putea pune în pielea mea, unică şi irepetabilă, precum a oricăruia dintre noi?

Întrebări fireşti, nu credeţi? Le-am auzit de foarte multe ori, pe parcursul drumului de aproape 10 ani în această profesie. Le voi mai auzi şi de aici încolo, cu siguranţă. Dar haideţi să facem un pic de lumină  în înţelesul cuvântului “coaching”.

Pentru asta, voi începe cu două citate. Primul îi aparţine lui Leo Buscaglia, un om dedicat dezvoltării personale şi profesionale: “Comunicarea, arta vorbelor schimbate între oameni, a spune exact ce doreşti să spui, a-l asculta pe celălalt şi a te asigura că ai înţeles corect ceea ce el sau ea îţi spune, toate acestea sunt indicii ale prezenţei unei abilităţi centrale pentru a crea şi a menţine relaţii importante cu ceilalţi.” Al doilea, ceva mai general, vine precum o replică la primul. Carl Rogers spunea: “cea mai profundă şi puternică nevoie a timpurilor noastre este aceea de a avea mai multă cunoaştere fundamentală şi mai multe abilităţi practice în a face faţă tensiunilor care există inerent în relaţiile umane”.

Să fim realişti, toţi ştim – din experienţă şi chiar din instinct uneori! – că elementul cheie al relaţiilor noastre este comunicarea. Nici măcar una dintre relaţiile noastre nu poate supravieţui în condiţiile unei comunicări defectuoase. Viaţa personală, cuplu, prieteni, socializare, familie, toate relaţiile pe care le trăim şi de care ne bucurăm zi de zi n-ar rezista fără un schimb de vorbe care poartă cu el inteligenţa, strălucirea, relaxarea şi gândurile noastre. Cu atât mai mult în partea profesională a vieţii. În afaceri, până şi cea mai insignifiantă realizare depinde de oameni.

În lumea afacerilor de astăzi, pur şi simplu a devenit imposibil de ignorat valoarea unei comunicări foarte bune. Asta este primul semn, primul beneficiu al coaching-ului. Coach-ul nu este un consultant, un sfătuitor de business, pe care îl angajezi să îţi rezolve o problemă specifică, operaţională, tehnică sau de sistem. Şi nici psihoterapeut, la care te duci să îţi găseşti echilibrul emoţional sau să descoperi de ce te doare sufletul.

De fapt, un coach face ceea ce fac şi antrenorii sportivi în relaţia lor cu campionii: te ajută să îţi dezvolţi puternic abilităţile pe care le ai deja şi găsesc moduri de a dezvolta ceea ce percepi ca “puncte slabe”. Totul foarte, foarte practic şi legat de viitorul apropiat. Începând de azi! Un coach foarte bun se va asigura că îţi ţii promisiunile făcute faţă de tine, că te comporţi ca un adult adevărat şi îţi atingi obiectivele pe care ţi le propui. Mai mult decât atât, nu-ţi va sta niciodată în cale: nu primeşti sfaturi, nu e nevoie să îţi demonstreze inteligenţa proprie şi nici nu va face din tine altceva decât ceea ce îţi doreşti tu. Ţine minte, tu eşti campionul! Ei bine, în toate aceste direcţii avem uneori nevoie de ajutor. De ce? Pentru simplul motiv că dorim să ne depăşim pe noi înşine, în drumul nostru către realizarea personală şi succesul profesional.

Sporturile de competiţie ne învaţă de mult timp că oamenii învaţă cel mai bine şi reuşesc să doboare recorduri după recorduri numai atunci când primesc sprijin şi direcţii clare de la un antrenor experimentat. Ca să ne perfecţionam lovitura de tenis, ca să avem corpurile pe care ni le dorim, apelăm imediat la un antrenor. Cu toate acestea, când suntem în faţa unei provocări profesionale, unei crize vocaţionale sau a unei probleme legate de afacerea pe care o creştem, alegem să “ne descurcăm” singuri.

Coaching-ul a apărut ca recunoaştere a faptului că uneori nu ne descurcăm aşa de bine singuri, pe partea profesională. Şi a crescut atât de mult în ultimii ani, încât a devenit a doua industrie – ca rată de creştere – mondială, după IT. Asta e ceva, chiar şi pentru colţul de lume în care suntem, nu!?

II. Cand e cazul sa ceri coaching?

Răspunsul pe care îl veţi auzi de la aproape orice coach …il banuiţi deja, nu? Bun, dacă nu îl banuiţi, el este “oricand”. Între noi fie vorba, nu e chiar aşa: cunosc o mulţime de oameni care nu au nevoie de coaching. Iar coaching-ul nu este un “nou panaceu”, deşi în ultima vreme tot mai mulţi oameni se auto-denumesc “coach” în speranţa de a prinde tren(d)ul şi de a face ceva bani pe seama clienţilor neavizaţi.

Răspunsul meu este un pic diferit. Începe de la o regulă normală şi de bun simţ: dacă tu mă alegi pe mine ca şi antrenor al performanţei tale profesionale, am exact acelaşi drept să te aleg şi eu pe tine ca şi client. Vom sta de vorbă, relaxat, şi vom vedea dacă obiectivele tale sunt posibil de atins prin coaching. Poate că ai nevoie să faci un MBA sau un training mai substanţial în Project Management. Sau să ceri o mărire de salariu. Sau să îţi iei un an sabatic, în care să scrii, să trăieşti, să te bucuri de viaţă. Sau poate – şi zic “poate” apăsat – e nevoie să persişti în ceea ce faci, un pic mai mult, până apar şi rezultatele!

Dacă trecem împreună de etapa asta, începem un fel de scanare a ceea ce îţi doreşti să faci pe plan profesional. Adică obiective. Le clarificăm, le punem într-un plan de atac şi începem să ne antrenăm împreună acele abilităţi şi strategii care să te ducă la o probabilitate de 99% succes. Alt procent nu accept. Îmi pare rău.

E cazul să ceri coaching atunci când aţi fost proaspăt promovaţi într-un job de management. Indiferent de mărimea firmei, de numărul echipei sau de impactul proiectului la care contribuiţi! Această cerere este atât de des întâlnită, încât a căpătat şi un nume: “the first 100 days as manager – coaching”. Motivul este simplu: veţi avea nevoie de o tranziţie rapidă şi eficace de la statutul de specialist la cel de manager.

Un al doilea moment pe care îl întâlnesc des în viaţa clienţilor mei individuali (lucrez şi cu echipe) este atunci când vă daţi seama că aveţi un talent ascuns pentru o anume profesie sau activitate. Am transformat oameni de marketing în manageri de vânzări, specialişti în operaţiuni în manageri de multinaţionale, webdesign-eri în antreprenori, etc. etc. Mesajul este aproape întotdeauna la fel: “stiu că ştiu să fac un lucru la un nivel cel puţin excelent!”

A treia situaţie în care coaching-ul face toţi banii este cea antreprenorială: ai o mică afacere şi vrei să crească. Cât, cum, în cât timp, cu ce preţ – sunt întrebările pe care le vei auzi încă din primele întâlniri. Găsim împreună noi nişe de piaţă, vei crea sisteme autonome şi te vei concentra pe o rupere din ritmul cu care nu ai ajuns încă la visul tău.

Al patrulea moment pentru coaching în viaţa profesională este când îţi doreşti să îţi schimbi job-ul. Ai un job, vrei altul sau aceeaşi poziţie în altă companie. Sau vrei să renunţi la job şi să îţi începi propria afacere. Sau nu ai un job şi îţi doreşti unul cu ardoare. Toate aceste cazuri, ca multe altele, au nevoie de un ritm alert, de un plan bun şi de aplicarea lui cu rigoare. Un coach îţi va sta alături şi te va ghida prin toate suişurile şi coborâşurile perioadelor de tranziţie profesională.

Aş putea continua cu exemplele, măcar încă pe-atât. V-aş putea vorbi despre cum e să antrenezi o echipă de manageri cu putere reală de decizie într-una din companiile multinaţionale. Sau cum e să ajungi sus, ca să îţi dai seama că nu eşti nici măcar la jumătatea posibilităţilor tale. Însă mă opresc aici, aşteptând câteva întrebări sau sugestii de subiecte.

Succes!

Articol scris de Mihai Stanescu

No related posts.