Alergare usoara spre dezvoltare personala in ritm metaforic

Singura satisfactie profesionala vine din reusita proprie. Regula de aur a personalitatii incepe obligatoriu de la sinceritate de unde se divid apoi celelalte. Acestea din urma, guvernate desigur de increderea 100% ofera confortul unei atitudini pozitive. Odata incalcate aceste doua picioare de sustinere, evolutia comunicarii interpersonale este posibila doar la nivel generalist, amical.

Prin comparatie, putem lua ca exemplu un inel cu diamant, de aur alb, care straluceste altfel pe mana unei femei daca este expus multimii. Acesta iese din anonimatul initial de exponat, inainte de toate tocmai prin cele doua proprietati definitorii.

Precum obiectele insusite ne asigura simtul proprietatii, ideile promovate bine ies din camuflaj doar daca sunt expuse intr-un mediu ori cat mai larg, ori macar targetat. Vorba unei prietene, nu-ti trebuie un site, sau orice alt mijloc de exprimare online/offline mega-extra-fin, depinde ce aduci altfel acolo. Fara sa ai neaparat pretentia eruditiei de-a iesi din mainstream, mai presus de toate: sa nu-l tii doar pentru tine si “familia” ta.

La fel e si cu dezvoltarea profesionala, exprima-te prin ce stii si poti mai bine raportat la ceilalti, in sensul de concurenti. Incepe asa traseul pe care vrei sa-l urmezi, asta daca nu te gasesti deja pe drumul visat care in egala masura e potentat de capacitati. Aici face ghidusii secretul echilibrului cand poposesti pe varful piramidei in care tocmai ti-ai infipt un stegulet numit vis. Ai ajuns acolo alergand in ritmul impus de cei doi asociati: vreau&pot. Aici esti deja cu un calcai in aer, ai luat un start sanatos de jos si te intinzi in cursa. Ti-ai dat startul intr-un maraton limitat doar de timpul biologic, care nu-i asa, parca se micsoreaza fizic tocmai cand tu alergi trup si suflet pentru miza intrapersonala.Si chiar daca n-ai un moment de cadere, te doboara inconstient si secvential intrebarea, care dintre calcaie e cel vulnerabil, daca si numai daca, anterior ai empatizat cu Ahile. Daca nu, inseamna ca ai fost scutit la ora de sport prin mitologie. Toata alergarea asta e plina de piramide la umbra carui stegulet abia infipt sorbi un pahar cu apa si-ti vezi de drum. Si tot asa cum Binele a fost cadorisit cu un partener opus, tot astfel in alergare a se vizualiza ca oponent al piramidei, trambulina cu o coaja de banana in loc de cireasa pe creasta. Iti acorzi un respiro-numero care ori te incarca cu pofta de-a trece, dintr-o saritura, peste coaja de banana momeala, ori te consuma intr-atat banala cazatura incat urmezi inapoi traseul pana la homo sapiens sa-i comunici ca ai fi preferat sa decojeasca o grefa (aviz celor care se plang cand se scuza).
Pana de curand nu vizualizasem amploarea retelei online&offline a dezvoltarii personale. Preferam s-o consider putin eficienta la nivel de misiune indeplinita in mod direct, redusa superflu la un vorbitor pasiv impus de era socializarii. Am privit-o sceptic ca pe o strategie de afirmare a unora prin misiunea de salvare a celorlalti, printr-o tehnica atat de mutuala si empatica, trimiterea inspre sine. Eee si care sine nu fusese el atat de promovat pana acum, incat nici o forma intertextuala emfatica de azi nu o sa-l duca pe culmile pe care l-au dus altii cand l-au conceptualizat, dar cu meritul de pentru prima data, deci intr-un mod original, de referinta. Pentru ca, in fond si la urma urmei (cliseu pleonastic preferat in materie de lungit vorba) asta ma intereseaza, reduc toata vorbaria aici: imi doresc sa alerg natural!

Alina Mihut

Related posts:

1. Dezvoltare personala prin joaca – Sandra Ghitescu