“Pasiunea pentru voluntariat vine pe măsură ce îl faci”

Anul trecut, Fundaţia Dinu Patriciu a organizat a doua ediţie a Galei Premiilor în Educaţie, o competiţie care are ca scop premierea proiectelor, a oamenilor şi a organizaţiilor care au un impact semnificativ asupra sistemului educaţional din România. Premiile în valoare totală de 250.000 euro au fost primite de elevi, profesori, studenţi, cercetători, bibliotecari dar şi şcoli, facultăţi şi ONG-uri care s-au remarcat prin rezultate deosebite şi activităţi extra-curriculare în domeniul educaţional.

Noi am văzut câstigatorii şi ne-au plăcut atât de mult încât în săptămânile care urmează vă facem cunoştinţă cu trei dintre ei. Iar dacă aveţi şi voi proiecte frumoase, începând cu 15 iunie va puteţi înscrie la ediţia din 2011, despre care găsiţi detalii aici

În cele ce urmează veţi citi prima parte a unui interviu cu Giorgiana Neagu, câştigătoarea premiului 3 la secţiunea “Studentul anului”, trainer şi formator acreditat care a împlinit anul trecut 10 ani de voluntariat făcut continuu.

bookblog.ro: De unde a apărut la tine această pasiune pentru voluntariat? Cum şi când a început?

Giorgiana Neagu: Voluntariatul a apărut în viaţa mea în clasa a V-a, odată cu o iniţiativă a Primăriei Craiova, despre care am aflat prin intermediul unor profesori. Consiliul Local al Copiilor era la vremea aceea o structură ce vroia să implice copiii în viaţa comunităţii, astfel încât ei să poată spune ce probleme au şi să încerce găsirea de soluţii la acestea, în parteneriat cu alţi actori sociali, precum instituţiile publice sau ONG-urile.

Pentru mine a fost extraordinar să mă simt “om mare”, să particip la şedinţe ale Consiliului Local şi apoi să realizez împreună cu colegii propriile noastre şedinţe, la un nivel mai mic. Apoi, cu timpul, nişte simple activităţi şi şedinţe s-au transformat în pasiune – ceea ce eu definesc prin sentimentul care te face să munceşti ore întregi sau să faci sacrificii fără să simţi că e greu – şi în dorinţa de a realiza lucruri din ce în ce mai mari.

La fel cum “pofta vine mâncând”, cred că şi pasiunea pentru voluntariat vine pe măsură ce îl faci. Ajungi, după o perioadă, să nu poţi trăi fără diversitatea, provocările şi energia pe care lucrurile făcute cu oameni şi pentru oameni ţi le oferă.

bb: Cum îţi alegi organizaţiile din care să faci parte şi proiectele pentru care să lucrezi?

G.N.: Îmi place să spun că în perioada de început a muncii mele de voluntariat proiectele şi organizaţiile m-au ales pe mine. Am avut şansa de a fi la locul potrivit şi la momentul potrivit pentru a „prinde” informaţia despre o iniţiativă sau un proiect. Totuşi, pasul decisiv l-am făcut tot timpul eu: am decis să mă implic, am investit energie şi pasiune în a dezvolta alături de colegii mei proiecte de succes.

Apoi, după ce am căpătat o oarecare experienţă, am început să-mi aleg proiectele şi organizaţiile după diverse criterii: domeniul de activitate, obiectivele centrale şi impactul pe care ni-l doream prin acele iniţiative, dar şi entuziasmul care creştea în mine în momentul în care auzeam anumite planuri pe care le creionam pentru viitor. Există proiecte în care nu poţi să nu te implici – e ca şi cum te-ar prinde în nişte mreje invizibile.

Pentru mine contează mult proiectele educaţionale şi acelea de conştientizare. Pornesc de la ideea că oamenii care se dezvoltă în societatea actuală au nevoie să facă lucruri prin care să-şi demonstreze că pot şi că schimbarea pe care o vor în jurul lor nu poate porni decât de la fiecare dintre noi.

bb: Fiind într-o organizaţie internaţională (AIESEC) care îţi oferă această posibilitate, ai vrea să pleci din România?

G.N.: Cred că plecarea din România este o dilemă pentru mulţi tineri. Fie că plecarea devine o alternativă mai ofertantă în ceea ce priveşte definitivarea studiilor, fie că este o speranţă de a trăi mai bine, din punct de vedere al câştigurilor materiale, cred că puţini sunt aceia care nu au luat această variantă în calcul.

Trebuie să recunosc că cei 2 ani de activare într-o organizaţie internaţională precum este AIESEC şi prezenţa în 110 ţări şi teritorii mi-a lărgit mult orizonturile. Am lucrat la nivel local şi mai apoi naţional pentru dezvoltarea unor strategii care să îndeplinească o viziune în care fiecare dintre cei 50000 de membrii ajunge să creadă, am participat la conferinţe internaţionale şi am întâlnit oameni din ţări despre care înainte ştiam doar din cărţile de geografie.

Cel mai mult m-a marcat interacţiunea cu stagiarii străini care au venit în Craiova pentru diverse proiecte, prin programul Exchange, program ce dă posibilitatea studenţilor de a pleca într-un stagiu de practică pe domeniul lor de studii. Am cunoscut, prin intermediul acestor oameni extraordinari, culturi din peste 20 de ţări, fapt ce m-a făcut şi mai curioasă decât eram înainte să le cunosc personal, „la faţa locului”.

În mod sigur voi fi una dintre persoanele care va pleca într-un astfel de stagiu (indiferent dacă voi pleca pentru 6 săptămâni sau pentru un an), mai devreme sau mai târziu, pentru că o asemenea experienţă ajunge să te transforme complet, îţi lărgeşte orizonturile şi te provoacă să ieşi din carapacea în care trăiai confortabil.

Până acum, „plecarea din Romania” a reprezentat pentru mine un simplu episod, o etapă a dezvoltării mele şi a lucrurilor în care cred. Am participat la diverse programe care mi-au permis să realizez vizite oficiale în Parlamentul European, Comisia Europeană, dar şi participări la programe bazate pe interculturalitate – ambele desfăşurate în Belgia. Astfel de plecări nu au făcut decât să mai pună o cărămidă la ceea ce a inseamnat investiţia ulterioară în societatea în care trăiesc.

Nu pot spune acum dacă aceste episoade se pot transforma în permanenţă, tocmai pentru că o asemenea decizie depinde mult de oportunităţile care mi s-ar oferi în ţară şi peste hotare şi de o decizie e care ar avea la bază mai mulţi factori – de la obiectivele mele personale, până la viziunea pe care o am eu despre schimbarea lumii, de la investiţia pe care am făcut-o şi sunt dispusă să o fac şi pe viitor şi până la beneficiile mele şi ale celor din jurul meu.

Related posts:

1. Cum sa-ti faci timp ca sa faci bani?