Școala insomniei

Unul dintre principiile după care mă ghidez în Life Design este de a lucra cu ce am la dispoziție. Nu ajungi nicăieri dacă te concentrezi pe resursele care îți lipsesc. Poți întotdeauna face mult mai multe decât crezi cu ceea ce ai. Pe scurt, pornește de la ce există în viața ta în prezent, de aici începe drumul spre unde vrei să ajungi.

De câteva zile, în viața mea a apărut o mică insomnie. Deși corpul este obosit după zile lungi și aglomerate, când mă bag în pat creierul refuză să se stingă și continuă să lucreze în gol. Îmi amintesc informații sau întâmplări din cursul zilei, apar întrebări despre task-urile zilei următoare și câte și mai câte. Nu mă îngrijorez încă, am mai pățit asta în trecut și știu că la un moment dat o să treacă. Pe vremuri însă, simptomele acestea erau sursă de stres și nervi. Dacă ai încercat vreodată din răsputeri să nu te gândești la nimic, știi despre ce vorbesc: cu cât te strădui mai mult să te relaxezi, cu atât mintea se agită și mai tare și parcă te simți și mai treaz și alert.

Acum însă, am o strategie nouă. Dacă nu pot adormi, e clar că mintea are chef de joacă. Drept urmare, o ghidez spre o joacă constructivă, punându-mi întrebări care să lanseze creierul în direcțiile care mă interesează. De exemplu, în perioada asta lucrez la patru proiecte: Life After Work, Lecturi Urbane, Let’s Do It Romania și Civika.ro. Când nu reușesc să adorm, îmi pun întrebări de genul “ce muzică o să punem la lansare?”, “unde aș merge cu echipa la team building?”, “cum ar arăta o campanie parteneriat între Life After Work și Civika?”. Pe scurt, întrebări care stimulează mai mult imaginația decât logica, astfel încât dacă tot nu dorm destul, măcar să mă distrez gândindu-mă la lucrurile de care am mai puțin timp pe zi. În consecință, mă trezesc de dimineață bine dispusă și cu o listă întreagă de idei la capul patului. La cafea activez logica, pentru a selecta ideile care merită puse în practică.

Asta este strategia pe care o aplic de fiecare dată când trăiesc ceva ieșit din comun. Când sunt furioasă, îmi vine să sparg lucruri. Folosesc energia furiei pentru a depăși obstacolele care mă frustrează. Când sunt tristă, îmi vine să mă izolez. Folosesc acele momente pentru a reintra în contact cu mine, cu dorințele și prioritățile mele, astfel încât să recapăt energia de a ieși în lume. Când nu pot să dorm, mintea merge de capul ei. Îi folosesc resursele în slujba a ceva constructiv. Cred că atunci când te lași stresat sau doborât de ceea ce trăiești e ca și cum te-ai enerva pe ploaie că plouă.

În concluzie, cum poți transforma orice stare într-un workshop privat de dezvoltare personală?

1. Observi ce trăiești, fără să te identifici cu starea (“am o stare proastă” versus “sunt deprimată”).

2. Folosești calitatea stării pentru a crea, pentru a face ceva constructiv. Dacă nu găsești nimic constructiv de făcut, înseamnă că e timpul să începi un nou proiect.

3. După ce trece valul de maximă intensitate a stării, la rece, alege ce pui în practică și ce nu.

“Opusul jocului nu este munca, ci depresia”, dixit Brian Sutton-Smith. Orice stare neplăcută este pentru mine un semnal că nu mă joc destul și o oportunitate să învăț o nouă lecție care să-mi îmbunătățească calitatea vieții.

Articol scris de Sandra Ghițescu

No related posts.